Visare

=

Buburuza

Copilaria noastra vs copilaria voastra

...sau cum ne influenteaza progresul tehnic viata.

De cateva zile circula pe net un clip. Poate l-ati vazut, poate nu. Despre asta este vorba:


Am ascultat ce zice tipul ala acolo si trebuie sa recunosc ca in mare, are dreptate. Nu-s tocmai de acord cu folosirea limbajului trivial, nu isi are rostul acolo oricum, cum nu sunt de acord nici cu replica "de vina-s cei ce v-au crescut fiindca nu stiti cum era". Da, era cum era, dar nu mai este. Cred si am crezut mereu ca este bine sa traim in prezent. Nu, nu zic sa uitam ce a fost, dar totusi aud atat de des expresia "pe vremea noastra" incat pur si simplu m-am saturat de ea. Ok, pe vremea voastra ce? Si ce daca azi nu mai este la fel? Chiar este necesar sa scoatem ochii cuiva pentru simplul fapt ca "pe vremea noastra" era altfel? Ma indoiesc ca asta este solutia optima.
Dar nu asta era ideea postului astuia, ce vroiam sa spun de fapt. Da, ca mi-e dor. Mi-e dor de vremurile in care primeam o scrisoare, o scrisoare adevarata, ca astazi nu gasesc in cutia postala decat facturi si anunturi publicitare. Ce e drept, un email ajunge imediat oriunde in lume, dar nu mai ai acelasi sentiment. Era o fericire imensa cand priveam o scrisoare, ardeam de nerabdare sa rup plicul sa vad ce vesti imi aduce. Minunat. Sunt insa de acord ca un email este mult, mult mai practic.
Mi-e dor de vremurile in care ma jucam afara. Va mai amintiti? "Ce ne jucam?" "Cati suntem?" "Aduci tu mingea?" "Hai sa ne jucam Castel" "Nu, hai ratele si vanatorii" "Hai mai bine tarile sau patratica" "Nu avem minge?" "Hai sa ne jucam Frunza, sau poate Capra, Tara, tara, vrem ostasi?" Erau atatea optiuni... Abia asteptam sa iesim afara sa ne jucam. 2-3 ore pe zi eram in lumea noastra. Lumea de afara. Astazi, aceste jocuri au fost date uitarii...Foarte rar mai vad copii jucandu-se afara. Au alte preocupari. Se joaca alte jocuri. Mi se pare trist totusi ca isi petrec atat de mult timp in fata unui computer, jucandu-se un oarecare joc. Stau inchisi in casa si nu pare sa ii deranjeze. Atat timp cat au net, computer si jocuri este in regula. Trist.
Am avut o copilarie frumoasa sii nu as schimba-o pentru nimic in lume. Nu aveam nevoie de CS, Fifa, NFS, net,computer ca sa fim fericiti. Aveam nevoie de prieteni si cam atat. Idei aveam destule.

Marele Brad

Ati auzit cu totii de Marele Brad de la Unirii. Putini sunt cei care nu l-au vazut, foarte putini avand in vedere imbulzeala zilnica care este prin zona aia. Veniti special sa il vada sau pur si simplu cu treaba prin zona, oamenii nu au cum sa il rateze. El este Marele Brad, cel care a cauzat o aglomeratie infernala pe 1 Decembrie, cand a fost aprins, aglomeratie care ne-a adus faima mondiala (pentru prostie, probabil).


Dupa numarul de oameni de aici, ai zice ca se da ceva gratis, dar nu, ei venisera sa admire bradul, brad care oricum va sta acolo pana pe 6 ianuarie, deci care e graba?Dar, deh, cand oamenii nu au alta preocupare se duc sa faca ce stiu ei cel mai bine: sa caste gura, doar, doar o pica ceva.

Si acum, va prezint Marele Brad:


Si aici, in toata spendoarea luminilor sale:


Personal, gasesc ca este cel mai urat brad pe care l-am vazut vreodata. In esenta, nici nu este un brad, este o gramada de fiare luminate.

Pe final, o sa ne aducem aminte ce oras curat avem. Pai ce credeati, oameni buni, ca daca la Unirii pun bradoiul ala o sa se sinchiseasca sa ia gunoaiele de vizavi? Nici vorba! Sunt tot acolo. Casca gura nu le vor observa, absorbiti fiind de bradoiul de tabla, probabil pe asta se bazeaza si domnii care nu s-au obosit sa le ia de acolo.
Deci, bradul si cadourile de peste drum:


Bine ca avem brad, ne mandrim cu el, dar nu suntem in stare sa facem curat macar de ochii lumii.

Leapsa

Am primit azi leapsa de la Stefan. Nu prea ma incanta pe mine jocurile astea, dar hai sa ii dau curs. Trebuia sa dezvalui ce contine mp3 player-ul meu, asa ca iata, aceasta este lista de albume:

Loc Lipsa
Asfalt
Visatori cu plumb in ochi
Arctic monkeys
Arctic Monkeys - Whatever People Say
Arctic Monkeys - Who The Fuck Are Arctic Monkeys
Arctic Monkeys - Favourite Worst Nightmare
Porcupine Tree
Queens of the Stone Age - Era Vulgaris
Nomad Rhymes
Urma-Anger as a Gift
Creepy Alien Singalong
NIN - The Downward Spiral
RHCP - By The Way
RHCP - Californication
Muse - Absolution
Vreau sa simt Praga
Corabia Nebunilor
Forbidden Drama
Urma-Trend Off
Echoes, Silence, Patience And Grace
Rammstein - Reise Reise
Muse - Origin of Symetry
Muse - Black Holes And Revelations
Arctic Monkeys- Beneath The Boardwalk

Nu o sa pun lista pe larg, pentru ca ar iesi un post incredibil de lung si total inutil.

Si acum cica trebuie sa dau mai departe, sa vedem cine are mp3 player...hmm... Muntele, esti chemat la leapsa!

Regulile jocului sunt de la Tranda:

INSTRUCTIUNI

Varianta 1: (aia in care unii si-au prins deja urechile)

Deci. Start > Run > cmd > dati enter

Se deschide o fereastra neagra (pentru cei neavizati) unde scrieti asa:

dir/s/b > c:\muzici.txt

Exemplu:

dir/s/b k:\>c:\muzici.txt

Dupa care mergeti in c:\ si gasiti acolo fisierul.

Varianta 2: Faceti captura de ecran cu o fereastra de explorer deschisa cu playerul, si ati rezolvat problema.

Despre Vodafone - o companie care isi bate joc de clienti

...nu ca ar fi singura, sunt multe altele care fac acelasi lucru, insa astazi ma voi referi strict la ei.
De ce astazi, ma veti intreba. Pentru ca astazi am primit de la ei un mesaj care m-a scos din minti. Mi-a fost dezactivat campusul. Ei bine da, din miile de studenti aflati in baza lor de date, m-au ales tocmai pe mine. Veti spune poate ca nu e nimic anormal, stiut fiind faptul ca noi, studentii, uitam sa ne reactivam campusul si ne asteptam sa fie reactivat automat. Dar nu, de data asta nu am uitat...nici nu as fi avut cum, chiar daca as fi vrut, ca doar ma sunase o domnisoara foarte amabila sa imi prezinte o oferta de abonament si sa imi ofere si un telefon impreuna cu aceasta. Asta, acum vreo 3 saptamani. Domnisoara mi-a si reamintit ca trebuie sa imi reactivez campusul PANA pe 30 noiembrie, lucru de care, recunosc, uitasem la momentul acela (asta si pentru ca anul trecut mi l-au reactivat automat).
Dupa vreo 2 incercari esuate de a ma reinscrie online (zic esuate pentru ca nici urma de confirmare ca ar fi primit actele), am hotarat sa ma duc la o reprezentanta sa le las acolo. Just in case. Daca ati fost vreodata intr-o reprezentanta Vodafone, stiti desigur ca trebuie sa ai nervi de otel ca sa astepti la coada acolo. Singura consolare este ca o faci intr-un mod civilizat. Halal consolare, ca tot in picioare stai. In fine, pentru ca am avut treaba la Unirii, m-am dus la reprezentanta de acolo. Mi-am luat frumos bon de ordine - 16 persoane in fata mea - si m-am pus intr-un colt asteptand sa-mi vina randul. Si am stat, si am stat...m-am plictisit de moarte. Am incercat sa ma duc sa ma uit la telefoanele expuse. Am zis bine expuse, ca zici ca esti la muzeu. Hello, oameni buni, cand vreau sa imi iau un telefon vreau sa vad si ce contine, cum este meniul, cat de repede raspunde la comenzi. Credeti ca puteti face asta in reprezentantele Vodafone? Nu, nu puteti. Telefoanele sunt expuse ca la muzeu, singura diferenta este ca le poti atinge. Asta insa nu te ajuta prea mult ca sa iti alegi un telefon, nu daca vrei mai mult de un telefon care sa nu cantareasca prea mult si sa arate bine. Poate acelora nu li se va parea bizara modalitatea Vodafone de a expune telefoane. Mie mi s-a parut, si neavand de ce sa mai raman sa ma uit la exponate m-am intors la locul meu. Intre timp, se facuse o coada infernala la intrare. Mi-au trebuit vreo 30 de secunde ca sa realizez ce se intamplase. Se stricase aparatul care emitea bonuri de ordine. Asa ca lumea astepta nerabdatoare sa vina cineva sa il repare. Intre timp, nimeni nu le oferea o alta solutie decat sa astepte sa se repare aparatul ala. Intr-un final, unul din consultanti s-a hotarat sa rezolve problemele mai usoare ale celor care nu aveau bon de ordine. Macar atat. Dupa aproape doua ore de asteptare, timp in care din cele 16 persoane dinaintea mea au fost rezolvate vreo 6-7, am hotarat ca ar fi totusi bine sa merg sa ii zic celui care nu mai lucra dupa bonuri de ordine acum de ce stau la coada. Si astfel, dupa doua ore infernale pierdute pentru un formular si doua xeroxuri, ziceam eu ca am rezolvat problema campusului.
Asta, pana azi dimineata cand am primit mesajul-surpriza de la Vodafone. Campusul mi-a fost dezactivat. Evident ca m-am enervat numai gandindu-ma ca am pierdut doua ore degeaba. Doua ore din timpul meu in care as fi putut face intr-adevar ceva folositor. Two fucking hours! wasted in vain. Asa ca m-am hotarat sa sun la serviciul ala al lor de relatii cu clientii. Alta pierdere de vreme, va dati seama. Dar hai s-o fac si pe asta. Asa ca sun. Deja ma pregatisem sa las telefonul pe speaker sa sune, cand...surpriza de data asta chiar au raspuns repede. Mi-a raspuns o oarecare domnisoara Anda Adam (abia m-am abtinut sa nu rad cand mi-a zis cum o cheama, dar aveam deja o presimtire ca nu ma voi intelege cu ea in nici un fel).
Ii explic eu ce si cum s-a intamplat si na, o intreb ce pot sa fac in cazul asta. pauza.
Dupa vreun minut de tacere, ma intreaba: pana la urma cum au fost trimise actele?
God, asta nu intelesese nimic. In fine, ii spun din nou.
AA: Cand le-ati depus?
eu: Acum vreo doua saptamani.
AA: A, pai dureaza 20 zile pana se rezolva. Oricum, actele trebuiau aduse pana la sfarsitul lui octombrie ca atunci expira oferta.
eu: Si atunci de ce in mesajul pe care l-am primit de la Vodafone scria sa le aduc pana pe 30 noiembrie? Si de ce m-a mai si sunat o colega de a dumneavoastra sa imi spuna acelasi lucru?
Nu ca as fi vrut sa imi si raspunda la intrebarile astea. Erau mai mult niste intrebari retorice si usor ironice. Ca ma prinsesem de mult ca persoana cu care vorbesc este total pe dinafara.
AA: Pai v-am spus dureaza 20 de zile.
Vazand ca tot insista cu cele 20 de zile, o intreb: Si unde scrie ca dureaza 20 de zile? Colegul dumneavoastra de la reprezentanta de ce nu mi-a spus nimic de asta?
AA: Pai ei nu stiu.
E, in momentul asta chiar mi s-a parut ca prostia a atins cote maxime. Cum sa nu stie? Ei nu lucreaza tot cu clientii?!
eu: Cum adica nu stie? Si el lucreaza tot la relatii cu clientii. Cum puteti spune ca nu stie?
AA: Pai nu stiu. Ei nu stiu cat dureaza, de asta este serviciul asta de relatii cu clientii.
eu (deja ma distra faza): Adica eu ce ar trebui sa fac? Sa ma duc sa vorbesc la reprezentanta si dupa aia sa mai sun si aici, nu? Si daca eu prefer sa nu stau la telefon si sa ma duc acolo, ce fac in cazul asta?
AA (nervoasa si indignata): Daca nu va convine, duceti-va la ei. Eu nu am ce sa va fac.
E, hai, ca dupa ce ca nu esti informata, ca sa nu zic proasta de-a dreptul, mai esti si nesimtita.
In fine, discutia a mai continuat vreun minut fara sa ajungem la vreun rezultat, nu ca as mai fi asteptat unul, imi pierdusem speranta din secunda 2. Asa ca serviciul de relatii cu clientii e oricum, numai folositor nu. Si mai sunt angajati si tot felul de batuti in cap acolo.
Mai ar fi si alte intamplari legate de Vodafone de povestit aici, pe care le stiu fie din experienta personala, fie din alte surse de incredere, insa am pierdut deja prea mult timp cu ei si chiar nu merita efortul.
Dupa cum spuneam la inceput, nu e singura companie care isi bate joc de clienti. Mai sunt si altele. Deh, isi permit. Sunt de mai multa vreme pe piata din Romania si au foarte multi clienti, de aia. Ma bucur insa sa spun ca ii ajunge concurenta din urma. Deja au pierdut destui clienti si o sa tot piarda datorita serviciilor proaste pe care le ofera. Nu le doresc decat sa piarda cat mai multi clienti. Poate se trezesc si ei la realitate.

...la metrou

Azi am mers cu metroul. Cum nu merg foarte des cu acest mijloc de transport, evident nu aveam cartela. Asa ca m-am indreptat usor catre casa cu intentia de a-mi lua una. In fata mea erau doua tinere care asteptau deja. O cucoana la vreo 50 ani apare si ea, ocoleste coada la care asteptam deja vreo 4 persoane si bineinteles se baga in fata.

cucoana (catre doamna de la casa): O cartela pana la Piata Sudului, va rog!
eu: Dar la coada nu stiti sa stati?
cucoana (uitandu-se indignata catre mine): Cand am ajuns eu nu erati aici, eu am stat la coada.
eu: Ba da eram, doar ca coada este in directia OPUSA.