Friday, December 14, 2007

Marele Brad

Ati auzit cu totii de Marele Brad de la Unirii. Putini sunt cei care nu l-au vazut, foarte putini avand in vedere imbulzeala zilnica care este prin zona aia. Veniti special sa il vada sau pur si simplu cu treaba prin zona, oamenii nu au cum sa il rateze. El este Marele Brad, cel care a cauzat o aglomeratie infernala pe 1 Decembrie, cand a fost aprins, aglomeratie care ne-a adus faima mondiala (pentru prostie, probabil).

Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket
Dupa numarul de oameni de aici, ai zice ca se da ceva gratis, dar nu, ei venisera sa admire bradul, brad care oricum va sta acolo pana pe 6 ianuarie, deci care e graba?Dar, deh, cand oamenii nu au alta preocupare se duc sa faca ce stiu ei cel mai bine: sa caste gura, doar, doar o pica ceva.

Si acum, va prezint Marele Brad:
Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket

Si aici, in toata spendoarea luminilor sale:
Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket

Personal, gasesc ca este cel mai urat brad pe care l-am vazut vreodata. In esenta, nici nu este un brad, este o gramada de fiare luminate.

Pe final, o sa ne aducem aminte ce oras curat avem. Pai ce credeati, oameni buni, ca daca la Unirii pun bradoiul ala o sa se sinchiseasca sa ia gunoaiele de vizavi? Nici vorba! Sunt tot acolo. Casca gura nu le vor observa, absorbiti fiind de bradoiul de tabla, probabil pe asta se bazeaza si domnii care nu s-au obosit sa le ia de acolo.
Deci, bradul si cadourile de peste drum:
Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket

Bine ca avem brad, ne mandrim cu el, dar nu suntem in stare sa facem curat macar de ochii lumii.

Leapsa

Am primit azi leapsa de la Stefan. Nu prea ma incanta pe mine jocurile astea, dar hai sa ii dau curs. Trebuia sa dezvalui ce contine mp3 player-ul meu, asa ca iata, aceasta este lista de albume:

Loc Lipsa
Asfalt
Visatori cu plumb in ochi
Arctic monkeys
Arctic Monkeys - Whatever People Say
Arctic Monkeys - Who The Fuck Are Arctic Monkeys
Arctic Monkeys - Favourite Worst Nightmare
Porcupine Tree
Queens of the Stone Age - Era Vulgaris
Nomad Rhymes
Urma-Anger as a Gift
Creepy Alien Singalong
NIN - The Downward Spiral
RHCP - By The Way
RHCP - Californication
Muse - Absolution
Vreau sa simt Praga
Corabia Nebunilor
Forbidden Drama
Urma-Trend Off
Echoes, Silence, Patience And Grace
Rammstein - Reise Reise
Muse - Origin of Symetry
Muse - Black Holes And Revelations
Arctic Monkeys- Beneath The Boardwalk

Nu o sa pun lista pe larg, pentru ca ar iesi un post incredibil de lung si total inutil.

Si acum cica trebuie sa dau mai departe, sa vedem cine are mp3 player...hmm... Muntele, esti chemat la leapsa!

Regulile jocului sunt de la Tranda:

INSTRUCTIUNI

Varianta 1: (aia in care unii si-au prins deja urechile)

Deci. Start > Run > cmd > dati enter

Se deschide o fereastra neagra (pentru cei neavizati) unde scrieti asa:

dir/s/b > c:\muzici.txt

Exemplu:

dir/s/b k:\>c:\muzici.txt

Dupa care mergeti in c:\ si gasiti acolo fisierul.

Varianta 2: Faceti captura de ecran cu o fereastra de explorer deschisa cu playerul, si ati rezolvat problema.

Friday, December 7, 2007

Despre Vodafone - o companie care isi bate joc de clienti

...nu ca ar fi singura, sunt multe altele care fac acelasi lucru, insa astazi ma voi referi strict la ei.
De ce astazi, ma veti intreba. Pentru ca astazi am primit de la ei un mesaj care m-a scos din minti. Mi-a fost dezactivat campusul. Ei bine da, din miile de studenti aflati in baza lor de date, m-au ales tocmai pe mine. Veti spune poate ca nu e nimic anormal, stiut fiind faptul ca noi, studentii, uitam sa ne reactivam campusul si ne asteptam sa fie reactivat automat. Dar nu, de data asta nu am uitat...nici nu as fi avut cum, chiar daca as fi vrut, ca doar ma sunase o domnisoara foarte amabila sa imi prezinte o oferta de abonament si sa imi ofere si un telefon impreuna cu aceasta. Asta, acum vreo 3 saptamani. Domnisoara mi-a si reamintit ca trebuie sa imi reactivez campusul PANA pe 30 noiembrie, lucru de care, recunosc, uitasem la momentul acela (asta si pentru ca anul trecut mi l-au reactivat automat).
Dupa vreo 2 incercari esuate de a ma reinscrie online (zic esuate pentru ca nici urma de confirmare ca ar fi primit actele), am hotarat sa ma duc la o reprezentanta sa le las acolo. Just in case. Daca ati fost vreodata intr-o reprezentanta Vodafone, stiti desigur ca trebuie sa ai nervi de otel ca sa astepti la coada acolo. Singura consolare este ca o faci intr-un mod civilizat. Halal consolare, ca tot in picioare stai. In fine, pentru ca am avut treaba la Unirii, m-am dus la reprezentanta de acolo. Mi-am luat frumos bon de ordine - 16 persoane in fata mea - si m-am pus intr-un colt asteptand sa-mi vina randul. Si am stat, si am stat...m-am plictisit de moarte. Am incercat sa ma duc sa ma uit la telefoanele expuse. Am zis bine expuse, ca zici ca esti la muzeu. Hello, oameni buni, cand vreau sa imi iau un telefon vreau sa vad si ce contine, cum este meniul, cat de repede raspunde la comenzi. Credeti ca puteti face asta in reprezentantele Vodafone? Nu, nu puteti. Telefoanele sunt expuse ca la muzeu, singura diferenta este ca le poti atinge. Asta insa nu te ajuta prea mult ca sa iti alegi un telefon, nu daca vrei mai mult de un telefon care sa nu cantareasca prea mult si sa arate bine. Poate acelora nu li se va parea bizara modalitatea Vodafone de a expune telefoane. Mie mi s-a parut, si neavand de ce sa mai raman sa ma uit la exponate m-am intors la locul meu. Intre timp, se facuse o coada infernala la intrare. Mi-au trebuit vreo 30 de secunde ca sa realizez ce se intamplase. Se stricase aparatul care emitea bonuri de ordine. Asa ca lumea astepta nerabdatoare sa vina cineva sa il repare. Intre timp, nimeni nu le oferea o alta solutie decat sa astepte sa se repare aparatul ala. Intr-un final, unul din consultanti s-a hotarat sa rezolve problemele mai usoare ale celor care nu aveau bon de ordine. Macar atat. Dupa aproape doua ore de asteptare, timp in care din cele 16 persoane dinaintea mea au fost rezolvate vreo 6-7, am hotarat ca ar fi totusi bine sa merg sa ii zic celui care nu mai lucra dupa bonuri de ordine acum de ce stau la coada. Si astfel, dupa doua ore infernale pierdute pentru un formular si doua xeroxuri, ziceam eu ca am rezolvat problema campusului.
Asta, pana azi dimineata cand am primit mesajul-surpriza de la Vodafone. Campusul mi-a fost dezactivat. Evident ca m-am enervat numai gandindu-ma ca am pierdut doua ore degeaba. Doua ore din timpul meu in care as fi putut face intr-adevar ceva folositor. Two fucking hours! wasted in vain. Asa ca m-am hotarat sa sun la serviciul ala al lor de relatii cu clientii. Alta pierdere de vreme, va dati seama. Dar hai s-o fac si pe asta. Asa ca sun. Deja ma pregatisem sa las telefonul pe speaker sa sune, cand...surpriza de data asta chiar au raspuns repede. Mi-a raspuns o oarecare domnisoara Anda Adam (abia m-am abtinut sa nu rad cand mi-a zis cum o cheama, dar aveam deja o presimtire ca nu ma voi intelege cu ea in nici un fel).
Ii explic eu ce si cum s-a intamplat si na, o intreb ce pot sa fac in cazul asta. pauza.
Dupa vreun minut de tacere, ma intreaba: pana la urma cum au fost trimise actele?
God, asta nu intelesese nimic. In fine, ii spun din nou.
AA: Cand le-ati depus?
eu: Acum vreo doua saptamani.
AA: A, pai dureaza 20 zile pana se rezolva. Oricum, actele trebuiau aduse pana la sfarsitul lui octombrie ca atunci expira oferta.
eu: Si atunci de ce in mesajul pe care l-am primit de la Vodafone scria sa le aduc pana pe 30 noiembrie? Si de ce m-a mai si sunat o colega de a dumneavoastra sa imi spuna acelasi lucru?
Nu ca as fi vrut sa imi si raspunda la intrebarile astea. Erau mai mult niste intrebari retorice si usor ironice. Ca ma prinsesem de mult ca persoana cu care vorbesc este total pe dinafara.
AA: Pai v-am spus dureaza 20 de zile.
Vazand ca tot insista cu cele 20 de zile, o intreb: Si unde scrie ca dureaza 20 de zile? Colegul dumneavoastra de la reprezentanta de ce nu mi-a spus nimic de asta?
AA: Pai ei nu stiu.
E, in momentul asta chiar mi s-a parut ca prostia a atins cote maxime. Cum sa nu stie? Ei nu lucreaza tot cu clientii?!
eu: Cum adica nu stie? Si el lucreaza tot la relatii cu clientii. Cum puteti spune ca nu stie?
AA: Pai nu stiu. Ei nu stiu cat dureaza, de asta este serviciul asta de relatii cu clientii.
eu (deja ma distra faza): Adica eu ce ar trebui sa fac? Sa ma duc sa vorbesc la reprezentanta si dupa aia sa mai sun si aici, nu? Si daca eu prefer sa nu stau la telefon si sa ma duc acolo, ce fac in cazul asta?
AA (nervoasa si indignata): Daca nu va convine, duceti-va la ei. Eu nu am ce sa va fac.
E, hai, ca dupa ce ca nu esti informata, ca sa nu zic proasta de-a dreptul, mai esti si nesimtita.
In fine, discutia a mai continuat vreun minut fara sa ajungem la vreun rezultat, nu ca as mai fi asteptat unul, imi pierdusem speranta din secunda 2. Asa ca serviciul de relatii cu clientii e oricum, numai folositor nu. Si mai sunt angajati si tot felul de batuti in cap acolo.
Mai ar fi si alte intamplari legate de Vodafone de povestit aici, pe care le stiu fie din experienta personala, fie din alte surse de incredere, insa am pierdut deja prea mult timp cu ei si chiar nu merita efortul.
Dupa cum spuneam la inceput, nu e singura companie care isi bate joc de clienti. Mai sunt si altele. Deh, isi permit. Sunt de mai multa vreme pe piata din Romania si au foarte multi clienti, de aia. Ma bucur insa sa spun ca ii ajunge concurenta din urma. Deja au pierdut destui clienti si o sa tot piarda datorita serviciilor proaste pe care le ofera. Nu le doresc decat sa piarda cat mai multi clienti. Poate se trezesc si ei la realitate.

Wednesday, December 5, 2007

...la metrou

Azi am mers cu metroul. Cum nu merg foarte des cu acest mijloc de transport, evident nu aveam cartela. Asa ca m-am indreptat usor catre casa cu intentia de a-mi lua una. In fata mea erau doua tinere care asteptau deja. O cucoana la vreo 50 ani apare si ea, ocoleste coada la care asteptam deja vreo 4 persoane si bineinteles se baga in fata.

cucoana (catre doamna de la casa): O cartela pana la Piata Sudului, va rog!
eu: Dar la coada nu stiti sa stati?
cucoana (uitandu-se indignata catre mine): Cand am ajuns eu nu erati aici, eu am stat la coada.
eu: Ba da eram, doar ca coada este in directia OPUSA.

M-am saturat...

...de traficul din Bucuresti. Mi-e sila sa ies din casa. Ma enervez numai gandindu-ma ca trebuie sa ies pe strada, sa ma duc sa astept autobuzul care stiu ca o sa vina plin ochi, sa ma urc cu chiu cu vai in el, desi stiu ca o sa mor acolo asteptand sa trec de Doamna Ghica. M-am saturat, dar nu am de ales. M-as inchide in casa, dar nu pot. De ce?

...de oamenii care vorbesc intr-una fara sa spuna nimic. Si nu sunt putini. Sunt genul ala care dau din gura desi nu au nimic de zis. Daca le zici ceva, sar de fund in sus si ar fi in stare sa te stranga de gat. Omule, fii bun si scuteste-ma de nimicul tau. Ma plictisesti. Chiar nu ma intereseaza ce ai de zis. Am treaba, observi asta? Bineinteles ca observi, problema este ca nu te intereseaza.

...de bradul de la Unirii. Nu, nu l-am vazut inca, dar i s-a facut atata publicitate, incat mi s-a facut lehamite de el inca dinainte sa il vad. Sa fiu sincera, nici nu prea vreau sa-l vad. Caci, in fond, nu este decat un schelet metalic luminat. Nu are miros de brad, nici nu prea aduce a brad, de fapt. Dar noi ne mandrim cu el. Ca si cum de bradoiul ala stateam noi in loc. Dar de ce am face ceva util cu banii...de ce i-am investi pentru modernizarea infrastructurii, spre exemplu. Nu mai bine ne facem bradoi si aparem pe posturile de stiri din toata Europa?

...de bisnitarii de la Obor. Nu exista zi in care sa trec pe acolo fara sa aud macar un: telefoane, telefoane, telefoane avem. M-am saturat sa ii aud. M-am oprit de doua ori in viata mea sa ma uit la telefoanele alea. In ambele dati, ca un facut, am pus mana pe un telefon care avea ceva contrafacut la el. Imi pare rau pentru oamenii care si-au luat sau isi vor lua teapa acolo. Ii compatimesc.

...de coada de la Mega Image. E incredibil. Iti faci cumparaturile in 5-10 minute si stai la casa cel putin 30 de minute. Si care e culmea? Culmea este ca la ore de varf sunt deschise acelasi numar de case ca la o ora la care magazinul are 3 clienti.

...de politicienii care dau vina unul pe altul, dar nici unul nu este in stare sa-si asume responsabilitatea.

...de Elodia. Unde ma intorc, toata lumea vorbeste de Elodia. Au luat-o razna cu totii. Eh, ce sa-ti povestim, a disparut o persoana. Nu e prima, nu e ultima si cu toate astea cazul a capatat o amploare inimaginabila. M-am saturat. Nu ma intereseaza ce s-a intamplat cu Elodia. In mod cert, nu atat de tare incat sa aud vorbindu-se despre ea in fiecare zi. Si daca stau bine sa ma gandesc: pana la urma cine e Elodia?

...de oamenii care indica vinovati, dar nu aduc solutii. Toata lumea este experta in gasitul vinovatilor. Aduce cineva in discutie o solutie a problemei? Nu, niciodata. Toti stiu sa arunce cu pietre, nici unul nu incearca sa dea o mana de ajutor. M-am saturat de oameni din astia. Sunt peste tot. Oferiti solutii, vinovati stim si noi sa gasim daca vrem!

...de batranii cu apucaturi animalice din mijloacele de transport in comun. Ii stiti. Sunt cei care navalesc pe sau spre usa, dupa caz. Nu conteaza ca esti si tu un drum. Dau peste tine fara sa le pese si daca indraznesti sa spui ceva, incepe scandalul. Bineinteles, avem parte de eterna replica: generatiile tinere nu mai au respect fata de cei batrani. Si de ce am avea? De ce as respecta pe cineva care nu ma respecta?

...de cainii vagabonzi. Sunt prea multi caini pe strazi. Multi si periculosi. Nu mi-e frica de caini. Imi plac cainii si am caine acasa, dar nu e normal ce se intampla. Nu e normal sa fie zeci de caini liberi prin oras. Nu suntem in padure, suntem intr-un oras care se vrea civilizat.

...de persoanele care pun la share fisiere redenumite. Care o fi distractia? Ca eu nu o vad, serios. Cauti ca nebunul ceva si cand crezi ca ai gasit, dai peste altceva.

...de multe alte lucruri pe care nu mai am rabdare sa le enumar. M-am saturat! si atat.

Tuesday, December 4, 2007

Astazi sunt fericita!

Motto:
Astazi sunt fericit

Astazi nu se intampla iarasi nimic
Astazi am sa dorm si-am sa tac
Astazi rad nemotivat...

...nu e tocmai nemotivat, dar na...se potriveste oarecum cu starea mea de azi.

Stii cum e sa vrei ceva din tot sufletul? Sa iti doresti ceva atat de mult incat sa faci orice iti sta in putinta sa il obtii? Sa iti petreci zile si nopti ca sa studiezi lucrul ala? Sa il vrei, sa traiesti visand la ziua in care il vei avea? Si stii oare cum e cand in sfarsit il ai? E al tau, il tii in mana. E lucrul pe care il vrei de mai mult de un an. Il ai acum. Ce simti? Fericire nemaginita, satisfactie nemasurata, bucurie imensa.
Ei bine, dragii mei, am ce mi-am dorit de mai bine de un an si sunt fericita!