Astazi e ziua mea!

...si ar trebui sa fiu in culmea fericirii. Dar e ceva care nu ma lasa sa fiu total fericita. O amintire, una dureroasa pe care nu pot sa o uit. Nu am cum. In fond, nici nu vreau. Nu ar fi corect din partea mea s`o dau uitarii.
...in rest, sunt fericita. Astazi e ziua mea. E ziua noastra. La multi ani!

Si din nou, despre trafic

Ati vazut vreodata 15 tramvaie unul dupa altul? Nu, nu am fost la depou si nici la capat, dar am avut norocul (sau ghinionul, cine mai stie?) sa ma aflu aseara pe strada Lizeanu. Cine are drum pe acolo de obicei, stie ca oricum e o aglomeratie infernala mai tot timpul...insa in seara asta a fost incredibil. Pe toata strada se intindea un lung sir de tramvaie. Pentru cunoscatori, de la Reinvierii pana la Sos Stefan cel Mare...numai tramvaie. O imagine cel putin interesanta. Nu mai vazusem asa ceva pana acum si mi s`a parut amuzant, asta pentru ca oricum eu mergeam cu tramvaiul doar pana la Lizeanu, asa ca nu m`a afectat prea mult...in schimb, fetele celor din tramvai nu erau la fel de zambitoare :). Dar asta e Bucurestiul. Cu traficul lui, cu farmecul lui, cu oamenii lui. Ne place, nu ne place, ne obisnuim.

am facut si o poza, ce telefonul ce`i drept..dar na, asta aveam la indemana:

Am fost si la mare!

Ei bine da, e noiembrie. Dar noi am fost la mare. Si, vai, bine a mai fost...Adio trafic, adio nervi, adio oameni suparati...bun venit liniste, calm, oameni fericiti, mare, nisip! Au fost 2 zile de relaxare totala...Meritata, ce e drept :) ca doar in fiecare zi reusesc cumva sa supravietuiesc in infern.



...cam asa arata marea la sfarsit de noiembrie.

Aglomeratie, nervi intinsi la maxim

Niciodata nu am urat Bucurestiul mai mult ca acum. Este imposibil sa circuli, indiferent de ora sau zona a orasului. Pana si calatoria cu metroul a devenit un infern. Aglomeratie, nervi intinsi la maxim, persoane care se grabesc si dau peste tine...NU are importanta ca si tu te grabesti si ca poate, ai prefera sa nu fi strivit pentru ca ei vor sa ajunga cu 10 secunde inaintea ta. Te imping fara sa le pese. Animale, as zice. Dar as jigni anumite fiinte, si nu`i frumos. Bucurestiul e o jungla, si ca sa supravietuiesti, trebuie fie sa te porti ca in jungla, fie sa fii foarte rapid si sa apuci sa te feresti. Eu fac de obicei parte din persoanele calme, care ii lasa pe acei 10 secundisti sa treaca. Si totusi, unii insista excesiv de mult..si te imping..si te imping..desi nu ai unde sa calci. Nu conteaza, ei sa se simta bine! Si cu toate acestea, ieri am parasit partea calma si am ales sa iau atitudine. Pe limba lor. Si m`am trezit tipand la un animal la metrou. Asta, dupa ce suportasem inghioldelile lui timp de aproximativ 10 minute. Dar gata! Am luat atitudine. Nu mai suport. Nu am de ce sa suport magariile astea. Sunt om, vorbesc si pot sa ripostesc. Gata cu tacerea. Sa luam atitudine!



Mi`as dori ca macar 1 zi, mister Videanu sa treaca prin cosmarul prin care trec oamenii de rand zilnic. Sa vedem daca atunci mai poate sa spuna ca e cel mai bun primar al Bucurestiului.