Aglomeratie, nervi intinsi la maxim

Niciodata nu am urat Bucurestiul mai mult ca acum. Este imposibil sa circuli, indiferent de ora sau zona a orasului. Pana si calatoria cu metroul a devenit un infern. Aglomeratie, nervi intinsi la maxim, persoane care se grabesc si dau peste tine...NU are importanta ca si tu te grabesti si ca poate, ai prefera sa nu fi strivit pentru ca ei vor sa ajunga cu 10 secunde inaintea ta. Te imping fara sa le pese. Animale, as zice. Dar as jigni anumite fiinte, si nu`i frumos. Bucurestiul e o jungla, si ca sa supravietuiesti, trebuie fie sa te porti ca in jungla, fie sa fii foarte rapid si sa apuci sa te feresti. Eu fac de obicei parte din persoanele calme, care ii lasa pe acei 10 secundisti sa treaca. Si totusi, unii insista excesiv de mult..si te imping..si te imping..desi nu ai unde sa calci. Nu conteaza, ei sa se simta bine! Si cu toate acestea, ieri am parasit partea calma si am ales sa iau atitudine. Pe limba lor. Si m`am trezit tipand la un animal la metrou. Asta, dupa ce suportasem inghioldelile lui timp de aproximativ 10 minute. Dar gata! Am luat atitudine. Nu mai suport. Nu am de ce sa suport magariile astea. Sunt om, vorbesc si pot sa ripostesc. Gata cu tacerea. Sa luam atitudine!



Mi`as dori ca macar 1 zi, mister Videanu sa treaca prin cosmarul prin care trec oamenii de rand zilnic. Sa vedem daca atunci mai poate sa spuna ca e cel mai bun primar al Bucurestiului.